"Viitorul țării îl țese femeia." - Carmen Sylva
OFL Botosani
Istoria PNL

Partidul Liberal din Principatele Române Unite a apărut ca formațiune politică în 1864, condus fiind de Dumitru și Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti și frații Golescu, participanți activi la Revoluția de la 1848 din Țara Românească.

Conducători

Ion C. Brătianu a fost primul președinte al PNL, până la moartea sa în 1891, urmat de Dumitru Brătianu (1891 – 1892), Dimitrie Sturdza (1892 – 1908), Ion I. C. Brătianu (1908 – 1927), Vintilă Brătianu (1927 – 1930), Ion G. Duca (1930 – 1933), care a fost asasinat de legionari, și Constantin I. C. Brătianu (1933 – 1950), care a fost întemnițat de comuniști la penitenciarul Sighet, unde a și murit.

Liberalii au avut relativ o perioadă lungă de conducere între 1867 și 1937, cu mici întreruperi, cand actul guvernării l-a exercitat Partidul Național Țărănesc.

Perioada comunistă

Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 și 1944, an în care și-a reluat activitatea, doar până la dizolvarea de către comuniști în noiembrie 1947. Membrii partidului au urmat să fie închiși la Sighet, Aiud, Jilava, Gherla, Botoșani, Râmnicu Sărat, sau în lagărele de muncă propagandistă de la Bicaz sau Canalul Dunăre-Marea Neagră.

După Revoluția din 1989, PNL a fost reînființat de Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V. Săndulescu, Sorin Bottez ș.a., primul său președinte fiind Radu Câmpeanu. La alegerile din 20 mai 1990, PNL a obținut 39 de mandate parlamentare. La începutul anilor ’90 partidul a cunoscut mai multe sciziuni. Prima s-a produs la 23 iulie 1990, când s-a creat Partidul Național Liberal – Aripa Tânără (PNL-AT), din comitetul de inițiativă făcând parte Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Dinu Patriciu etc. În aprilie 1991, PNL-AT semnează Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat (Dinu Patriciu fiind Ministrul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului).

Dupa căderea guvernului Roman (septembrie 1991), în perioada octombrie 1991 – noiembrie 1992, PNL participă la guvernare cu FSN sub conducerea independentului Theodor Stolojan. PNL a avut în Guvernul Stolojan 3 miniștri (George Danielescu – Ministrul Economiei și Finanțelor, Mircea Ionescu-Quintus – Ministrul Justiției și Dan Constantinescu – Ministrul Industriilor), un secretar de stat-membru al guvernului (Emil Tocaci – la Ministerul Învățământului și Științei) și 7 sub-secretari de stat.

Pentru a contracara FSN, la 26 noiembrie 1991 s-a constituit Convenția Democratică din România (CDR), pe baza unui protocol semnat de partidele membre ale Convenției Naționale pentru Instaurarea Democrației (PNȚ-CD, PNL, Partidul Social Democrat Român, Partidul Ecologist Român, Partidul Alianța Civică și UDMR), precum și de alte formațiuni politice și civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România: Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația „21 Decembrie”, Mișcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

 
În aprilie 1992 PNL a hotărât părăsirea CDR, ceea ce a prilejuit o nouă scindare a partidului, din care s-a desprins gruparea denumită Partidul Național Liberal – Convenția Democratică, sub conducera lui Niculae Cerveni, care a rămas în cadrul alianței. Pe 14 septembrie 1992, 3 senatori și 11 deputați înființează Consiliul pentru Refacerea PNL, cu sediul la Iași, militând pentru unitatea forțelor liberale. Opțiunea PNL de părăsire a CDR s-a dovedit o eroare strategică, consecința ei fiind un rezultat sub pragul electoral și rămânerea în afara Parlamentului în intervalul 1992-1996.[3][4]

În 1993, în fruntea partidului este ales Mircea Ionescu-Quintus. După alegerile din 1996, PNL, revenit în Convenția Democrată Română, a intrat în Parlamentul României cu 17 senatori și 27 de deputați.

În 1998, PNL fuzionează cu Partidul Alianței Civice (PAC). În martie 1999, Partidul Național Liberal este admis în Internaționala Liberală, iar președintele partidului devine vicepreședinte al Internaționalei.

Cu puțin înainte de alegerile din 2000, PNL se retrage din CDR, obligînd Convenția să intre în alegeri cu numele CDR 2000 și își prezintă un candidat propriu la alegerile prezidențiale – Theodor Stolojan. Această strategie a dat roade, PNL intrînd în parlament cu 13 senatori și 30 de deputați, spre deosebire de CDR, care a decontat nerealizările administrației CDR-PD-UDMR.

 

În 2003, PNL și PD au creat o alianță pentru alegerile din 2004 sub sigla D.A., Dreptate și Adevăr. Alianța l-a desemnat pe Theodor Stolojan drept candidat pentru președinția României. Pe 3 octombrie 2004, cu mai putin de două luni înainte de alegeri, Stolojan a declarat că se retrage din cursa electorală învocând probleme de sănătate, renunțând totodată și la președinția PNL. El a delegat atribuțiunile de președinte lui Călin Popescu Tăriceanu, vicepreședinte al partidului. Acesta a devenit prim-ministru pentru mai multe cabinete, pînă la alegerile parlamentare din 2008.[5]

În octombrie 2006, un grup de membri și foști membri ai partidului, condus de foștii președinți Theodor Stolojan și Valeriu Stoica, cunoscuți de presă ca apropiați ai președintelui Traian Băsescu și susținători ai apropierii de Partidul Democrat, au lansat așa-numita „Platformă liberală”, optând să înființeze o altă formațiune politică, PLD, care a avut o viață efemeră, fuzionînd cu PD.

La alegerile locale din 2008 s-a clasat pe locul al III-lea ca număr de voturi obținute (ca. 19%). PNL a obținut conducerea consiliilor județene în 5 județe (Bihor, Brașov, Călărași, Giurgiu și Hunedoara), respectiv mandate de primar în municipiile Bacău, Baia Mare, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Deva, Giurgiu, Rosiorii de Vede, Medgidia, Oradea, Zalău, Calarași si Oltenița (în alianta cu PNȚ-CD)

La alegerile legislative din 2008 s-a clasat pe locul al III-lea ca număr de voturi și mandat(93 de mandate). În urma alegerilor și a negocierilor ce au urmat a intrat în opoziție.[7]

În martie 2009 Partidul Național Liberal și-a schimbat conducerea în cadrul Congresului Extraordinar, președintele ales al PNL fiind Crin Antonescu.

La alegerile prezidențiale din 22 noiembrie 2009, candidatul din partea PNL a fost Crin Antonescu, președintele partidului, care a obținut cel mai bun rezultat din istoria partidului: 22,02%[8] din numarul de voturi valabil exprimate. În turul al II-lea (6 decembrie 2009), PNL a susținut candidatul PSD: Mircea Geoană.

Președinții PNL:

I.C.Brătianu (1875-1891)
Dimitrie C. Brătianu (1891-1892)
Dimitrie Alexandru Sturdza (1892-1909)
Ion I.C.Brătianu (1909-1927)
Vintilă I.C.Brătianu (1927-1930)
I.Gh.Duca (1930-1933)
Constantin I.C.Brătianu (1933-1947)
Radu Câmpeanu (1990-1993)
Mircea Ionescu Quintus (1993-2001)
Valeriu Stoica (2001-2002)
Theodor Stolojan (2002-2004)
Călin Popescu-Tăriceanu (2004-2009)
Crin Antonescu (2009-prezent)

sursa: wikipedia

 


..



    Opinia Publică
Este nevoie de o reprezentare mai puternică a femeilor în politică ?
Da
Nu
Nu stiu
Nu mă interesează
Total voturi: 75
Video